DINCOLO DE BARIERA TRISTETII - Un nou inceput de viata

UN NOU INCEPUT DE VIAŢĂ

Anna s-a trezit spre prânz. S-a culcat fericită şi s-a trezit tristă şi jenată de noaptea petrecută cu Mike. A intrat în baie şi a dat drumul la apă să-şi umple cadă. Era obiceiul ei când avea prea multe gânduri. Un sentiment de vinovăţie o încerca şi imaginea lui Tanius o acuza din fotografia pusă pe măsuţa din dormitor. “Încerc să-l uit prea repede” şi-a spus şi a lăsat să-i cadă halatul de baie şi a intrat în cadă. Şi-a tras un prosop sub cap şi a închis ochii. Imaginea lui Mike îi venea clară şi netă pe retină. Şi-a amintit de sărutările şi de mâinele lui care o dezbrăcau fără să-şi dea seama, în sufragerie. A luat-o în braţe şi a dus-o în pat. Avea senzaţia de ireal cu lumina care intra de la stâlpul din grădină. Nu i-a opus nicio rezistenţă. Nu ştia dacă îl dorise pe el sau în starea în care era şi-a imaginat că era cu Tanius. “Numai şampania este de vină“ şi-a spus şi s-a lăsat purtată de amintirile din prima seară trăită la Mike în braţe. Visa şi retrăia fiecare clipă. Dintr-o dată şi-a dat seama că de fapt îi era dor de el. Şi-ar fi dorit să-l aibă lângă ea. Numai soneria telefonului a readus-o la realitate. A ieşit din cadă cu apa care se preligea de pe corp şi a fugit la telefon. L-a luat şi abia când s-a întors în cadă a răspuns:

-Alo…

-Vroiam să închid. Am crezut că dormi sau ai plecat să-l iei pe Hanny?

-Nu, eram în cadă. M-am trezit obosită. Este singura modalitate să mă trezesc.

-Atunci, vino să mâncăm împreună şi treci să-l iei pe urmă.

-Imposibil. Aud împuşcături pe demarcaţie, chiar vreau să-l sun, să trec după el cât mai devreme. -Îmi este dor de tine! Ţie nu? -Nu, încă nu m-am trezit. Mai am încă impresia că beau şampanie. Mike râdea zgomotos.

-M-a sunat Mia astăzi. Pe tine, nu?

-Cum vrei să ştiu, dacă aseară nu am fost acasă şi astăzi am dormit până la prânz? Ce vrea?

-Nimicuri şi la sfârşit a spus că mi-ai trimis un salut prin ea.

-Şi ce i-ai răspuns?

-I-am mulţumit şi i-am spus că-mi pare rău pentru tine că ţi-ai pierdut soţul şi să te salute din partea mea. Şi atât.

-De ce crezi, că ne suspectă? Mike a râs pentru a doua oară.

-Pentru că eşti frumoasă şi eu sunt afemeiat în opinia ei.

-Şi nu eşti? l-a întrebat Anna.

-Nu schimb femeile, sunt statornic, cu ultima am stat cinci ani. -Si când ai lăsat-o?

-Astazi la telefon. De fapt relaţia nu mai mergea. Astăzi i-am spus că, rămânem prieteni şi nimic mai mult.

-A acceptat?

-Treaba ei.

-Poate suferă, te iubeşte.

-După cinci ani nu se mai cheamă iubire. Este obişnuinţă. În plus este măritată, a îmbătrânit.

-Câţi ani are?

-Dar ce, tu eşti de la F.B.I., de îmi pui atâtea întrebări? Ţi-am spus esenţialul. Nu am două iubite în acelaşi timp şi cu toate acestea lumea mă crede afemeiat.

-Şi soţia ta, ce te crede?

-Soţia mea mă crede bolnav. I-am spus că iau medicamente că am devenit…înţelegi. Am două cutii pe care le plimb cu mine în Canada şi din care, în fiecare zi arunc câte-o tabletă de la fereastra din baie. Pot să-ţi pun şi eu o întrebare?

-Da, i-a răspuns Anna indiferentă.

-Este cineva în viaţa ta, de când ai rămas văduvă?

-Nu, şi nu credeam că va intra cineva aşa curând. Mi-ai stricat perioada de doliu. Îmi mai rămânea o lună până se împlinea anul.

-Prostii, principalul e să fii tu liniştită şi să-ţi continui viaţa.

-Sună soneria de la intrare, i-a spus Anna. Vorbim mai târziu, când ai timp. În cel mult trei ore plec să-l aduc pe Hanny. Anna a ieşit din cadă şi a fugit în coridor. S-a uitat pe vizor şi a văzut-o pe Rosy. I-a deschis uşa şi a fugit în baie.

-Intră în salon! i-a strigat. Mă îmbrac şi vin într-un minut. Rosy a intrat în bucătărie. I-a pus pe masă prăjituri şi două bucăţi de tort. Anna s-a întors îmbrăcată într-un pantalon şi o bluză albă.

-Va trebui să plec să-l aduc pe Hanny, s-a justificat cum aceasta era îmbrăcată într-un capot.

-Vino să te sărut, i-a spus Rosy şi a luat-o în braţe. Pisi, nu ai dormit acasă, ai dormit prin vecini?

-Rosy, cred că am făcut o tâmpenie?!

-Nu înţeleg, nu trebuia să ieşi cu Mike?

-Da. M-am culcat la el.

-Bine ai făcut. Au tras toată noaptea pe demarcaţie. Dacă nu o făceai, erai chiar caraghiosă. Cel puţin îţi place de el?

-Cred că asta este problema. Îmi place şi mă aranjează pentru că nu am intenţia să-mi refac viaţa. Am nevoie numai de un prieten, mai ales că soţia lui este în Canada. Dacă ar fi fost aici, nu aş fi acceptat.

-Sincer, mă bucur pentru tine. Aş vrea să-ţi dau un sfat!

-Spune, a încurajat-o Anna.

-Iubeşte cu reţinere! Nu de altceva, dar în ziua când nu va mai merge, nu aş vrea să te văd suferind. Bărbaţii te lasă fără regret. Şterg cu buretele tot ce a fost frumos. Să fii vigilentă! Când vezi că scârţie, să-l laşi tu prima!

-Astazi, şi-a lăsat amanta avută timp de cinci ani, pentru mine. Mi-a spus la telefon. Am înţeles şi am să fiu pregătită că într-o zi, îmi va spune aceeaşi frază, ”a fost frumos, dar s-a terminat relaţia, am cunoscut pe altcineva.“

-Nu uita să completezi “şi mai tânără“, i-a spus Rosy râzând. Au povestit şi au râs până la ora trei, când Anna a plecat să-l aducă pe Hanny acasă. Mike nu a sunat-o după-amaiza şi nici seara. Numai a doua zi după ce Hanny a plecat la şcoală, telefonul a sunat.

-În noaptea asta, mai exact la miezul nopţii plec cu vaporul la Larnaca. Mâine după amiază, am avion spre Canada. Acum merg să-mi iau biletul şi până în prânz trec să te văd. Te deranjez?

-Nu. Aseară am aşteptat să mă suni. -Nu am vrut, am aşteptat să mă cauţi tu, dar cum am văzut că nu dai niciun semn, m-am hotărât să te sun tot eu. Ai nevoie să-ţi cumpăr ceva, în drum?

-Nu, mulţumesc.

-Atunci spre prânz.

Anna ştia că nu avea o oră fixă, aşa că, a profitat de ocazie că Rosy era plecată şi nu intră la cafea şi a început să-şi facă menajul. A început cu dormitorul ei şi cum şi-a schimbat lenjeria şi Mike era omul surprizelor şi-a pus sub pernă cămaşa neagră, pe care i-o oferise lui Rosy. ”Cine ştie, în caz că are timp“ şi inconştient a luat fotografia lui Tanius şi a pus-o în sertarul de la noptieră. La ora 11.00, totul era în ordine, până şi tava cu ceştile de cafea erau pregătite. A ieşit din baie şi a deschis şifonierul. Îşi căută o fustă de vară. Începuse căldura şi vroia ceva uşor. Şi-a tras o rochie neagră cu flori albe şi şi-a ridicat părul. Şi-a pus parfum şi s-a aşezat în faţa oglinzii. Încetase să se uite în oglindă în ultimii doi ani. Nici nu ar fi crezut că ziua în care alt bărbat începea să-i ocupe gândurile era aşa aproape. Şi-a aranjat sprâncenele şi şi-a pus ruj pe buze. Şi-a privit ochii cu atenţie. Cu câtva timp în urmă îi vedea stinşi, acum începea să-i strălucească pupila. Până şi faţa i se luminase. Începea să-şi recapete încrederea în ea. Tocmai când îşi spunea “cât de mult te schimbă iubirea“, a sunat soneria. A alergat să deschidă uşa şi a respirat profund când întorcea cheia.

Mike stătea rezemat în tocul uşii cu aerul unui şmecher. Avea mâinile ascunse la spate.

-Intră, i-a spus Anna, zâmbind la figura pe care o avea.

-Intru, dacă nu mă cerţi!

-Ce ai mai făcut?

-Ţi-am cumpărat ceva. Nu este vina mea, dar magazinul era lângă agenţie şi nu am rezistat. Erau în holul de la intrare.

-Dacă nu-ţi place, nu mai plec. Dacă îţi place, am să plec liniştit şi ştiu că mă vei aştepta.

-Indiferent ce vine de la tine, o să-mi placă, numai intră în salon, pentru că trece cineva pe scară şi ne aude vorbind.

-Ok, închide ochii şi întinde mâna. Anna se antrena în jocul lui. A intrat în salon, a închis ochii şi a întins mâna.

-Nu dreapta, stânga.

-Poftim stânga, i-a spus. A simţit că Mike îi punea un ceas. A deschis ochii. Un ceas de aur strălucea pe mână. Cadranul era plin de diamante. Brăţara îi era exactă.

-Mike, i-a spus sufocată, nu pot accepta. A costat o avere.

-Vezi, ţi-am spus, dacă nu-l accepţi, nu am să plec! -Mike, eu am bani. Am şi bijuterii. Dacă am acceptat, a fost pentru că mă simţeam singură şi tu mi-ai plăcut.

-Nu este de ajuns să mă placi, trebuie să vibrăm, să ne iubim. Nu pot să fac dragoste când ating bijuteriile altui bărbat. Şi încă un lucru, când iubeşti vrei să oferi tot ce este mai frumos persoanei iubite. Aşa sunt eu, nu m-aş simţi demn de o femeie.

-Oferă-mi la o sărbătoare, dacă îmi oferi de câte ori ne culcăm ceva, mă simt plătită, ca o prostituată. Mike a început să râdă, Anna i-a pus mâna la gură.

-Ne aud cei care trec pe scară! -Iarta-mă! Astea sunt gesturi că te iubesc. Fără să te iubesc, nu m-aş putea culca cu tine. Nu m-am culcat niciodată cu o prostituată. Eu am iubit toate femeile. Celelalte nu mă interesează. Iubirea îţi dă aripi, ai elan în tot ce faci. Te simţi tânăr şi puternic când iubeşti. Am vrut să-ţi cumpăr şi un căţel. Mi-ai spus că aţi suferit când Pucii a murit de supărare. Numai că,…nu am avut timp!

-Bine ai făcut. Ne este greu din cauza războiului. Vecinii nu-l acceptă la subsol.

Anna era jenată. Îi trecuse emoţia cu care îl aşteptase. Mike a luat-o în braţe şi a sărutat-o pe cap.

-Nu am timp, i-a spus. Am venit numai să-ţi spun că te iubesc. Şoferul mă aşteaptă jos. Am o şedinţă la birou. Am să te sun şi nu am să-ţi mai aduc cadouri până la ziua ta. Este bine aşa?

-Sper că îţi vei păstra promisiunea, i-a răspuns.

-Ai nevoie de bani? a întrebat-o cu timiditate. Îmi este frică de tine acum!

-Pleacă, mă enervezi! s-a răstit la el.

El a luat-o în braţe încă odată, a sărutat-o şi s-a îndreptat spre uşă.

-Vezi, uitam ce era cel mai important. Mia a primit noua colecţie. Mi-a adus câteva piese pentru nevastă-mea. Trebuie să-ţi cumperi şi tu pentru vară. Cred că ai nevoie de bani!

-Mike am bani, am să trec pe acolo, dar am rochii multe.

A tăcut. După o clipă i-a sărutat mâna şi înainte să iasă i-a mai spus:

-Să nu arunci cutia, e certificatul de garanţie înăuntru.

-Bine, i-a răspuns Anna zâmbind şi l-a sărutat. Drum bun!

-Mulţumesc. Să fii cuminte! i-a spus el şi a plecat.

Anna a închis uşa şi a fugit în salon. După perdea l-a aşteptat să ajungă jos. Era într-adevăr cu cineva care îi conducea maşina. S-a urcat grăbit şi maşina s-a pierdut în aglomeraţia de pe stradă. “Este nebun“ şi-a spus când îşi scotea ceasul de la mână şi a căutat în săculeţ cutia lui. S-a aşezat pe fotoliu şi a deschis-o cu intenţia să scoată certificatul de garanţie. Când a deschis-o, i-a căzut în poală un teanc de dolari, bine rulaţi cu un blileţel. ”Sunt pentru Mia, să-ţi cumperi cele mai frumoase rochii.“ A transpirat. Era între revoltă şi încântare. Aşa a găsit-o Rosy. S-a ridicat să-i deschidă uşa şi a lăsat totul pe fotoliu.

-Ce ai păţit? Pari şocată!

-A trecut Mike pentru câteva minute şi…

A făcut o pauză, după care a continuat:

-Intră să vezi.

-L-am văzut, i-a spus când a intrat în salon. Eu parcam maşina şi el cobora. S-a urcat în maşină şi imediat şoferul a demarat. Părea grăbit. Anna i-a arătat cu mâna ce era pe fotoliu.

-Un ceas superb! Un Omega ultimul model. Bravo Pisi, mă bucur pentru tine. Dumnezeu a avut grijă de tine.

-Ce are Dumnezu cu…

-Nu uita, sau tu sau alta, făcea acelaşi lucru. Tu eşti singură de două ori, nu ai familie şi nu mai ai nici soţ. Ai nevoie de un bărbat să se ocupe cât de cât de tine, măcar numai sufleteşte. Mike le face pe amândouă şi este generos.

-Rosy, mă simt plătită…

-Pisi, eşti prostuţă! Cum vrei să-şi manifeste respectul şi dragostea? Aşa sunt bărbaţii când iubesc şi au bani. El are afaceri multe, este architect, antreprenor şi are timp de iubite.

Rosy a început să râdă şi a îmbrăţişat-o.

-Anna, meriţi toată fericirea din lume. Nu te mai tracasa, nu uita că mai ai numai câţiva ani... Pe urmă nimeni nu-ţi va mai spune te iubesc. Singurul comentariu pe care îl vei auzi va fi doar o frază scurtă “da, a fost frumoasă, la tinereţe.“

-Poate că ai dreptate, i-a spus gânditoare. Mai este ceva. Am găsit în cutia ceasului 2500 de dolari, să-mi cumpăr rochii de la Mia.

 -Uite vezi? Mia este o ingrată. Dacă ar fi fost alta, nu s-ar duce la ea să-i dea atâţia bani pe noua ei colecţie. Fiecare rochie o vinde de zece ori mai mult decât a costat-o. Mergem în oraş împreună. Şi eu vreau să cumpăr pentru mine şi pentru fete.

-Bem cafea?

-Asta aştept, a răspuns şi a luat ceasul şi i l-a pus la mână.

-Mai este ceva, i-a spus Anna când turna cafea în ceşti.

-Spune!

-Nu crezi că l-am uitat prea devreme şi repede pe Tanius? Tu ştii cât ne-am iubit?!

Rosy a început să râdă. I-a luat mâna şi i-a mângâiat-o.

-Draga mea, tu crezi că l-ai uitat?! Nu, nu ai să-l uiţi niciodată. Numai că vezi, nu putem să plângem în fiecare clipă. Nu este plecat nici în călătorie şi nici la puşcărie, să speri că se va întoarce după câţiva ani. A plecat fără întoarcere şi poate fără memorie. Dumnezeu ştie ce este acolo, sus. Viaţa trebuie să meargă înainte. Trebuie să ai grijă de corpul şi de sufletul tău. Hanny nu te are decât pe tine, trebuie să îmbătrâneşti lângă el. Dacă stai şi plângi, nu rezolvi nimic. Bucură-te şi lasă-l pe băiat să crească fără să simtă spectrul morţii. Fericirea voastră depinde de tine, iar tu pentru moment ai de ce să te bucuri.

Anna avea nevoie să fie convinsă şi să se convingă singură că, nu era nimic grav în relaţia cu Mike. Telefonul sună.

-Sunt convinsă că este Mia, i-a spus Rosy.

Anna şi-a mişcat capul afirmativ, când a auzit primul “alo”.

-Buna Mia, i-a spus.

Mia a întrebat-o despre ea, despre Hanny şi despre Rosy, când a auzit că beau cafea împreună. “Este târziu pentru cafea. Suntem la prânz, acum se bea un wishky sau o bere“ i-a spus. Fiind aproape, Rosy a auzit-o.

-Chair am să merg să aduc o bere, i-a spus Rosy, prin intermediul Annei.

Anna i-a făcut semn să se aşeze, a deschis uşa la frigider şi i-a pus o sticlă pe masă. Rosy s-a aşezat pe scaun, a desfăcut sticla, a pus în două pahare şi i-a făcut semn Annei să se grăbească.

-Ţi-a spus despre colecţie?

-Da şi vom trece pe la ea. Cumpăr măcar o piesă. Nu vreau să ne răcim relaţia pentru Mike. Suntem prietene de atâţia ani Mike vine şi pleacă, noi rămânem prietene.

-Ai dreptate, numai să fii vigilentă.

Într-un târziu Rosy a plecat cu poftă de treabă iar Anna a rămas cu sufletul împăcat. A luat banii şi ceasul şi le-a pus în cofru. A intrat în bucătărie şi a început să-i pregătească lui Hanny mâncarea de prânz. Aştepta seara să-şi mai spună câteva fraze înainte de plecare. În curând avea să-i facă ceremonia de un an lui Tanius şi îşi închidea cel puţin oficial doliu.