PLOAIA

APUS DE VIATA

Acolo unde briza se pierde în deșertul

Cu dunele umbrite de zborul rar de păsări

Când luna ce apare pe boltă fără urme

Dansează valsul morții cu duioșia vieții

Te-am întâlnit pe tine, tandru necunoscut.

Vântul îmi spulbera părul de doruri răvășit

Cu mâna calmă îmi mângîiam tristețea

Tăcută ca și piatra pe care o încălzeam

Priveam în infinit și nu te bănuiam

Că mă așteptai la poarta drumului pierdut.

Atâția ani distanță între noi,

Atâta spațiu vid, în care am rătăcit

Ca să mă vezi o clipă și să reînoiești

Durea unei vieți clădită ca o dună.

Ce o purtam cu mine în tristul  infinit.

Mi-ai dat iubirea ca pe un dar,

Mi-ai reaprins speranța adormită,

Am învățat ca să visez cu tine

La  steaua ce apare din durere

Și la dorința ce înflorește din iubire.

Ai fost un început de primăvară

Prea cald și calm în doruri ce pieiră

Ai fost ca luna printre norii triști

Și-ai încercat să-mi luminezi speranța

Ce zace în blestemul destinului uitat.

FEMEIE...

Femeie cu lacimile tale calde

Ai luminat pământul întunecat,

Soarele tu l-ai întors în cer

Și aerul cu busoic amestecat.

Ți-aș șterge lacrima de aș putea

Și mâna dreaptă eu ți-aș săruta

Aș vrea să-ți înțeleg gândirea

Și-n fața ta aș netezi durerea.

Femeie cu chipul pe icoană

Și zâmbetul de mamă suferind

Te-ai aplecat și-ai ridicat pământul

Până la tine ca să-l ocrotești.

Aleasă pentru a fi Mamă Sfântă

Ai adunat copii suferind și n-ai uitat

Pe nimeni să nu ierți și din păcat

I-ai  pus în raza binecuvântată.

Femeie mamă aleasă să fii Sfântă

Nu te-ntrista când altă mamă plânge

Durerea ta a fost nemărginită,

Prin ea noi ne trăim astăzi iubirea

Din volumul PENTRU TINE, editura ANAMAROL, Bucuresti, 2013