DRUMUL VIEȚII

Am colindat o viață intreagă,

Fără popas și însetată.

Un dor cumplit mă măcina

De tot ce-n urmă rămânea.

La începutul unui drum

Nu luam nimic decât poveri

A celor rămași în umbră,

Sau poate plecați de mult.

Am luat și mângîierea ta

Sărutul tău de început,

Ți-am luat și suflul ce mi-ai dat,

Dar am uitat să-ți las iubire.

Gândurile nu le-am legat

Și vântul le-a împrăștiat.

N-am luat lumină de la tine

Și nici iertare nu am cerut.

Și dorul tău m-a blestemat

Fără  să-ți ceară voie ție,

Nici n-ai știut că Dumnezeu

Ți-a plâns de milă și m-a iertat.

De ce am plecat te intrebi și în cer.

Noi ne-am iubit, nu ne-am urât!

-Am mers pe urma altei vieți

Trăite fără tine, MAMĂ!